joi, 10 mai 2012

O zi de pelerinaj la Keukenhof


Paradisul este un loc pe Pamînt.

Cuvîntul "paradis" provine din termenul persan pairidaeza (sursa : wikipedia), care înseamnă "spațiu închis" și care desemna o grădină înconjurată de ziduri care să o protejeze de vînturile uscate și arzătoare ale deșertului. Imaginea paradisului este o imagine a fericirii așa cum și-o imaginau oamenii acelor locuri aride și era un loc plin de verdeață, de apă și de păsări. 
O oază plină de viață într-un ocean de nisip.

In timp, acest simbol al fericirii absolute a fost împrumutat și de alte civilizații și religii, iar Paradisul a evoluat și a fost suit treptat, treptat, în cer, unde a rămas pînă în zilele noastre.
In timp ce filozofii acelor vremuri se chinuiau să găsească fericirea aici, pe Pămînt, luptîndu-se cu bucuriile iluzorii, frivole ale vieții, religia a rezolvat repede această problemă și a cocoțat fericirea eternă sus în cer ca să nu mai poată să ajungă nimeni la ea.

Nefiind filozofi și mai degrabă frivoli, noi am găsit imaginea Paradisului într-un pliant în care scria simplu :
Keukenhof - Le plus beau jardin printanier du monde.
Ceea ce ne-a convins să vizităm grădina de primăvară din Keukenhof nu au fost cuvintele, ci imaginile care le însoțeau.

Imediat cum am intrat pe poarta grădinii ni s-a pus așa, din senin, un zîmbet laaarg pe chipurile noastre.
De fapt, nu, mint, ca să fiu sincer, ni s-a pus așa, din senin, un zîmbet laaaaaarg pe chipurile noastre încît am pus repede mîna la gură să nu care cumva să ne vadă cineva.

- Incredibil !
- Incredibil !

Apoi am luat mîna de la gură cînd am realizat că la fel de tare zîmbeau și cam la fel trebuiau să fi spus și celelalte sute de persoane care asistau pentru prima oară sau pentru a zecea oară la acest minunat spectacol floral de primăvară.
Keukenhof impresionează prin alternanța de frumusețe studiată și frumusețe naturală a aranjamentelor florale, prin diversitatea tematică a grădinilor, prin exploziile de culoare ale florilor, ale lalelelor în principal, prin combinațiile inedite de nuanțe, toate acompaniate de ciripitul  încîntător al păsărilor.
Keukenhof este mai mult decît o grădină frumoasă de primăvară, este, poate, unul din cele mai frumoase locuri de pelerinaj din lume. Ceea ce mă face să cred lucrul acesta este faptul că toată lumea zîmbește laaaaaarg și toată lumea este fericită. 
Am văzut zîmbind pînă și cîțiva fotografi încrîncenați care de obicei crîșneau din dinți și își încruntau fruntea de fiecare dată cînd se interpunea cineva în cadrul lor special ales și intens analizat în prealabil. Iar asta, e mare lucru.
Am făcut cîteva sute de fotografii, una mai încrîncenată decît alta, iar mai jos sunt cîteva din cele mai îndîrjite, mai crîșnite din dinți și mai încruntate din frunte.
Sfatul meu este să nu vă luați după ele, că sunt făcute de un diletant, și să mergeți să vizitați această grădină în perioada aprilie-mai.


Primăvară

Keukenhof

Floare curgătoare

Flori, fete și băieți


Lalele incandescente

Margaretă

Petaledelalele

Familie de lalele

Cîmp în flăcări

Lumină florală

Pelerinajul este o călătorie pe care credincioșii o fac într-un loc considerat sfînt.
După cugetări din ce în ce mai sforăitoare la ore din ce în ce mai tîrzii, încep să cred ca singurul lucru rămas sfînt pe acest Pămînt este Natura și că singurele locuri de pelerinaj autentic sunt frumusețile naturale ale lumii.
O zi de pelerinaj la Keukenhof ne-a fost suficient ca să înțelegem că Paradisul a rămas un loc pe Pămînt așa cum era acum cîteva mii de ani în urmă.

Naiv, anacronic și utopic cum mi-e felul, cred în continuare că într-o zi, sinceritatea, tandrețea și naturelețea vor cuceri lumea.
Pentru asta trebuie, poate,  printre altele, să întindem luuung mîinile și să dăm jos fericirea de acolo sus unde a fost strîmb cocoțată și să o aducem cu picioarele pe Pămînt. Acolo unde e locul ei.
Și așa vom trăi cu toții fericiți pînă la adînci bătrîneți.

6 comentarii:

  1. Superb loc. Din povestirea ta si din pozele postate, acum ma gandesc serios cum sa fac sa ajung si eu acolo. Atatea flori...atata liniste...un peisaj uimitor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gradina este un loc deosebit si desi sunt foarte multi turisti, faptul ca esti in mijlocul naturii si vezi verde de jur imprejur, te relaxeaza. In plus, Keukenhof este la doar 30-40 km distanta de Amsterdam si cam 20km distanta de aeroportul Schiphol, iar aceste doua destinatii cu profiluri diferite pot fi combinate usor.
      Noi speram sa revenim si anul viitor, un astfel de loc de pelerinaj trebuie vizitat cu sfintenie :)

      Ștergere
  2. Am citit multe dintre paginile tale si promit ca in curand le voi fi citit pe toate. Ai un talent liric deosebit si cred ca ti-ai putea schimba oricand meseria. Scrii din suflet... pentru suflet. Imi place...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult pentru aprecieri, Dane. Nu cred ca am talent, cuvintele imi vin foarte, foarte greu si fac eforturi considerabile pentru a scrie un mic text care pentru cineva din bransa scrisului trebuie sa fie o joaca de copil.Pentru mine, joaca de copil o reprezinta descoperirea unor povesti tesute in jurul unor imagini.

      Ștergere
  3. Fericirea e lumina care se scurge printre culori ca viaţa printre blancurile dintre cuvinte. N-o prinzi decât după ce le-a umplut cu atâta lumină, că te orbeşte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos tablou al fericirii. Am sa incerc sa-l pictez cu cuvintele mele ca eu doar asa inteleg lucrurile :)
    Esenta tabloului pare a fi aceea ca fericirea este lumina, lumina in sensul pur si natural al cuvintului, o lumina care prinde atitea forme si nuante cit exista lucruri, oameni, locuri in acest Univers.
    Fericirea este lumina care se reflecta din toate acestea.
    Lumina orbitoare, sursa ei primordiala, sursa tuturor lucrurilor si oamenilor si locurilor din acest Univers a fost mereu obiectul de studiu al filozofie si al religiei. Orbiti de aceasta lumina, filozofii si oamenii profund religiosi, cred ca sunt una din categoriile de oameni cele mai nefericite. Oare orbirea sa fie cauza nefericii lor?
    Poate ca sufletul nostru, locul unde toata aceasta lumina rezoneaza si capata sens, stie sa se bucure doar de lumina reflectata a lucrurilor.

    RăspundețiȘtergere