duminică, 18 aprilie 2010

Blue Nebula


Cineva acolo sus, încă ne mai privește.
E Helix Nebula sau "Eye of the God", cum a mai fost numită.
Cîndva o stea măreață, își trăiește în agonie ultimele clipe de viață înainte de a se transforma într-o pitică albă undeva în abisul cimitirului Universului plin de pitice albe, inerte.
Ne privește muritoare și rece așa cum o privim la rîndu-ne.

Universului nepăsîndu-i de noi a trebuim să inventăm pe cineva după chipul și asemănarea noastră căruia să-i pese.
Și pentru că acel cineva trebuia să poarte un nume, i s-a spus ... "Eye of the God".
Restul e religie.

Cu toții ne tragem dintr-o rază de Stea și mereu privim cu reverență Lumina care ne-a creat.
Cea mai bună dovadă că lucrurile stau așa e aceea că dacă Steaua noastră, Soarele, s-ar transforma peste noapte într-o pitică albă, niciunul dintre noi nu ar mai apuca să vadă un nou răsărit.
Cu toții, Sons of the Sun, am fi deja un praf stelar strălucind poate la fel de frumos precum cel din Helix Nebula.

Și pentru o altă civilizație înfloritoare aflată la cîteva mii de ani lumină depărtare am fi doar o amintire spectrală nebuloasă în tonuri de albastru și roșu.
Doar numele nebuloasei ar fi diferit. Blue Planet Nebula.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu